Fiecare dintre noi porta o masca. Poate ca unii dintre noi au mai multe si poate ca mastile unor oameni se lipesc atat de bine, incat acestia nu mai stiu cine sunt cu adevarat.
Eu port aceste masti pentru ca mi-e teama sa ma descopar, sa ma vad asa cum sunt de fapt eu, mi-e teama ca poate cei din jur nu ma vor accepta …pe mine, eu.
Prima masca este aceea care cauta aprobarea celorlalti in tot, ceea ce ma face sa ma canalizez strict asupra modului in care sunt privita de ceilalti. Conteaza aprobarea lor referitor la hainele pe care le port, fizicul meu, job-ul meu, masina pe care o conduc, banii pe care ii cheltuiesc, barbatul cu care ma afisez. Pentru aceasta masca, aparenta conteaza mai mult decat esenta. Ea incearca sa fie perfecta doar pentru a place celorlalti, dar niciodata nu se gandeste daca asta este ceea ce isi doreste si ea sa faca, sa fie cu adevarat.
Aceasta masca trebuie indepartata, caci nu am nevoie sa caut aprobarea nimanui, ci trebuie sa imi doresc a fi apreciata pentru ceea ce merita recunoastere doar. Trebuie sa-i las pe ceilalti sa ma vada asa cum sunt eu cu adevarat, sa nu-mi reprim sentimentele, pentru ca ele sunt ale mele, sunt reale si nu trebuie sa ma scuz pentru faptul ca le am. Trebuie sa intelg ca nimanui nu-i pasa de problemele mele si ca Universul nu se invarte in jurul meu.
A doua masca este cea de victima, care ma face sa simt ca viata este nedreapta cu mine. Arunc vina pe altii, in loc sa-mi asum responsabilitatile si in acest fel ma blochez pe trecut, neavand curajul de a deschide usi, de a pasi cu incredere inainte. „Daca as fi avut o educatie mai buna, daca as fi facut o alta alegere in privinta omului cu care am decis sa-mi impart viata, daca nu as fi renuntat la omul pe care il iubeam cu adevarat…” – Aceasta masca renunta la puterile mele de om si ma face sa ma simt inferioara, sa eman o energie negativa care ii oboseste pe cei din jurul meu. Ajung sa spun ca pe mine nu ma iubeste nimeni, fara sa accept si sa ma gandesc la faptul ca tuturor li se mai intampla lucruri neplacute. Eu aleg sa ma victimizez… insa.
Asadar, trebuie indepartata si aceasta masca prin curajul meu de a-mi schimba viziunea asupra vietii, iar „nu pot” sa devina „as putea”, „ar trebui”, pentru ca sunt o persoana valoroasa ce se poate face iubita!
De fapt si in realitate… port o infinitate de masti, iar „personalitatea mea multipla” este singura mea cale de evadare din lumea amintirilor mult prea dureroase..
Am gasit anumite persoane care nu-mi tolereaza aceasta atitudine paradoxala si ma sprijina pozitiv, imi ofera energie pozitiva pentru a ma elibera. Aceste persoane ma fac sa-mi descopar adevarata identitate, pentru ca nici macar una dintre aceste infinite masti ce le port nu ma reprezinta..
