Am auzit cu totii destul de des despre vorba “cu sange nobil” sau “cu sange albastru”. Aristocratii considerau ca au sange albastru ca semn al nobilimii, a categoriei de oameni “alesi” care din nastere sunt facuti sa fie lideri. Expresia “cei cu sange albastru” are totusi si o corelatie in realitate pentru ca pe pielea alba si fara bronz venele se vad albastre, desi ciudat sangele este rosu.

Ceea ce nobilii credeau ca au unic este de fapt un aspect in toate cazurile. Mai cu seama cand venele sunt adanci si pielea perfect intinsa se observa clar culoarea albastra. Diferenta la acea vreme o facea faptul ca nobilii nu stateau la munca de camp si nu se bronzau precum cei de rand astfel ca numai in cazul lor se observau clar venele albastre.

Care este explicatia totusi? Un fenomen optic care nu mai tine nici de originea cuiva nici de faptul ca are sau nu o piele bronzata. Lumina ce ajunge la nivelul pielii fie se absoarbe fie se reflecta. Venele vor parea a fi de culoare albastra desi in interiorul lor este lichid rosu pentru ca reflecta mai putina lumina rosie decat tesutul din jurul lor. De retinut ca venele transporta sange dezoxigenat, ce absorb mai multa lumina.

Poate ca o dezamagire pentru unii sa constate ca sangele nobil nu are legatura concreta cu acest statut. Mai mult decat atat se credea de asemenea in perioada de sclavie ca cei cu un ten inchis, afro americanii, sunt o rasa inferioara tocmai pentru ca un aceasta culoare a pielii, semn ca muncesc la camp si stau in bataia soarelui, saracia spunandu-si cuvantul. In schimb, nobilii isi permiteau sa puna pe altii sa munceasca in timp ce ei stau la adapost.

O alta corelatie cu sangele albastru la propriu vorbind tine de starea de sanatate caci in momentul in care organele nu sunt oxigenate asa cum trebuie sangele tinde sa capete o culoare albastrie.