Ai patit sunt sigur de multe ori ca atunci cand iti faci planuri sa nu-ti mearga exact asa cum iti propui. Nu stiu daca e cineva undeva care se joaca cu niste fiinte prea mici, daca e universul sau daca suntem chiar noi care pregatind si anticipand prea mult, uitam sa traim clipa. Astazi, ma intreb daca sunt adeptul planurilor sau actiunilor pe moment.
Adepti ai planurilor suntem inevitabil, cu totii. Altfel, am trai boschetari undeva pe sub un pod si nu glumesc. Ne facem planuri de viata, ne planuim viitorul asa dupa cum simtim la un moment dat. Astazi insa vreau sa ma refer mai mult la altfel de planuri, nu la cele de viata. Ma refer astfel in special la planurile de weekend, de iesiri, de intalniri cu persoane de departe (da, e cineva).
Ei bine, nu stiu cum se face ca cele mai mari dezamagiri le-am trait in momente din viata in care am planuit prea mult o iesire undeva, un drum undeva, o intalnire cu cineva. Da, nu am putut rezista tentatiei de a astepta si de a face lucrurile pe moment asa ca am planuit, am discutat. Am trait acele momente ca si cum era ceva sigur si bucurandu-te atat de mult exista doua mari situatii.
1. Se intampla si bucuria ta nu mai e asa de mare. Ai consumat-o asteptand.
2. Nu se intampla si atunci tristetea e mare pentru ca ai asteptat foarte mult.
Nici nu stii cat de mult ma bucur mereu atunci cand ma trezesc cu cineva de departe in fata usii, atunci cand la 11 sunt in pijamale si la 12 in club, atunci cand vizitez pe cineva fara sa anunt. Poate ca asa, planurile pe moment ar trebui sa functioneze. Bineinteles insa ca mai mereu, nu reusim sa rezistam tentatiei, planuim, esuam si suferim.
