Dependenta, orice origine si fel ar avea, nu este buna. Nu este buna si cu asta basta. Dependenta, inseamna mai presus decat orice, pierdearea individualitatii, a personalitatii, abandon si uitare de sine. In relatii, femeia dependenta este cea mai periculoasa si nu neaparat pentru barbati, ci in principal pentru ea insasi. Femeia incadrata in aceasta categoria vrea sa fie tatuajul permanent al barbatului din viata ei. Sa stea agatata de barbatul ei ca iedera de zid, ca scamele acelea ingrozitoare pe care nu reusesti sa le dai jos de pe haina. Este autodestructiva si cu personalitatea fluctuanta in functie de barbatul care este in viata ei. Isi asuma cu toata responsabilitatea si seriozitatea calitatile si defectele partenerului, devenind usor o imitatie nereusita a acestuia. Este enervant de tandra si nu ar face nimic sa te supere, sa te faca sa pleci.
Prietenia cu o femeie dependenta este flatanta la inceput. Cand vorbesti te soarbe din priviri, este de acord cu tot ceea ce spui tu, te simti idolul vietii si te admira ata de mult incat mai ca-ti vine sa-i dai un autograf la finalul intalnirii ca sa o faci fericita. Apoi totul se transforma intr-o mare drama. Niciodata nu-i acorzi suficient timp, nu o iubesti destul, nu-I spui destul de des asta si daca tot ii spui intr-un final ca o iubesti ca sa scapi de gura ei, te va intreba suspicioasa: “Ma iubesti? Cat de mult?” Dupa dramele zilnice, va incepe sa te imite. Dar nu asa oricum. Va folosi cuvintele pe care le folosesti tu, expresiile tale, privirea ta, bancurile tale, stilul tau, orice ea nu are si ar vrea sa aiba. O sa ai un “mini-me” atasat de tine de care nu vei mai putea sa scapi in vecii vecilor, amin. Asta in cazul in care nu va interveni un barbat, atunci ai scapat de ea. Te va incerca un sentiment de bucurie ca ai scapat dar si de mila la adresa “saracului” care nu stie in ce s-a bagat.
Toata dependenta pe care ai simtit-o cu varf si indesat pe umerii tai se va muta pe umerii bietului barbat. Initial, flatat si el de atentia care i se acorda, el se va simti printul universului si zeul zeilor. Oglinda din ochii ei il vor arata cel mai frumos, cel mai destept si cel mai cel. Apoi, cum este si normal, comedia devine drama pe nesimtite. Il va suna in cele mai nepotrivite momente, ii va cere sa-i spuna si sa-i reconfirme la fiecare minut ca este iubita si apreciata. Nu va putea face nimic de una singura fara acordul lui. Isi va neglija toti prietenii, toate micile placeri pe care le avea inainte sa apara el, doar ca sa petreaca mai mult timp cu iubi. Daca nu este cu el, se gandeste cu siguranta la el, daca este cu el, tot la el se gandeste si la cata dragoste simte el pentru ea in acel moment. Este ca si fumatorul care in timp ce fumeaza isi mai aprinde o tigara.
Femeia dependenta vorbeste cel mai frumos si mai poetic despre dragoste, pentru in numele iubirii, este indreptatita sa suporte orice. Nu te va intelege niciodada de ce ti-ai parasit partenerul, “pentru ceva atat de mic” desi in sinea ei stimeaza orice curaj al vre-unei semene se a-si lua viata in piept. Isi va implora barbatul de la inceput sa aiba grija de sentimentele ei, de fericirea ei si de ea. De multe ori trece prin toate durerile si prin toate rahaturile unei relatii viermanoase, peste comportamente marlanesti din partea partenerului fara sa-si puna vreodata problema ca lucrurile s-ar putea petrece si altfel.
Dupa debutul flatant al unei relatii cu o asemenea femeie, barbatul isi pierde usor, usor interesul. Este puternic ajutat de perna afectiva cu care ea il sufoca zilnic. Realizeaza relativ repede ca poarta in spinare toata fericirea ei, ca este vinovat de fiecare lacrima a ei, ca nu va putea nici daca ar fi zeul din ochii ei sa o faca vreodata fericita. In plus, nici macar nu se va mai simti barbat, nu va mai lupta, pentru ca oricum ce rost are sa alergi dupa o caprioara care s-a predata inca de la inceput si care se baga singura si nesilita de nimeni in gura lui. Fara joc, fara lupta, fara distractie, barbatul traieste zi de zi drama unei femei care nu se are pe ea, care nu se iubeste, care nu se place.
Primul lucru pe care o femeie dependenta il pierde intr-o relatie este respectul partenerului pentru ea (respectul pentru ea insasi nici macar nu exista). Barbatul va incepe sa o jigneasca, sa o compare cu altele, sa nu-i mai acorda niciun fel de atentie, sa o insele in cel mai evident mod, sa o loveasca, sa o evite. Ea va suferi direct proportional cu acest comportament, dar nu va renunta la relatie chiar si in conditiile in care barbatul de langa ea o va folosi doar ca back-up sexual, in lipsa de alte caprioare mai “alergatoare”. Pusa in situatia unei despartiri, el va auzi cu siguranta intrebarile: “de ce nu ma mai iubesti?”, “cu ce am gresit?” sau strigatul ei disperat cand aceasta va iesi pe usa: “nu ma parasiiii!”
Dependenta vine din slabul respect pe care-l avem pentru noi. Din necunoastere, din lipsa interesului fata de propria noastra persoana, din dorinta de a ne gasi pe cineva care sa ne faca complete, nu sa ne completeze, ma repet, ci care sa ne faca complete. Fara un barbat, practic nu avem nicun scop, nu existam, suntem doar niste calculatoare in stand-by care asteapta sa fie folosite. Nu stim cat si ce valoram fara o oglinda masculina, indiferent care ar fi calitatile aceleia. Dependenta ne blocheaza simturile, ne amana trairea vietii, ne spulbera personalitatea si dorinta de a trai frumos. Este dusmanul cel mai prevers care, initial, e complicele tau iar apoi se intoarce impotriva ta, aratandu-te cu degetul si dezvaluindu-ti toate slabiciunile, te loveste sub centura apoi te ridica doar ca sa te loveasca din nou.
Dependenta ne stie toate slabiciunile si se foloseste cu sete de acestea. Cu cat ai o parere mai proasta despre tine, cu cat te subestimezi si te desconsideri mai mult, cu atat dependenta te va lovi mai tare. Orice gand negativ la adresa ta, de genul “nu sunt buna de nimic”, “nu ma duce capul”, “sunt urata”, “sunt proasta”, “o sa raman fata mare”, ‘nu pot”, “nu stiu” etc doar ii pregateste calea dependentei sa intre la tine-n suflet. Problema este ca iti va tari dupa ea in casa pe cel mai prost barbat din curtea scolii care nu va face decat sa mai puna o caramida la casa neincrederii tale. Nu ma refer la “casa de piatra”, bineinteles.
Nesiguranta, frica de fi si de a ramane singura, neincrederea in sine, necunosterea propriilor puteri calitati si valori, te face slaba. Dar si aberatiile sociale si familiale care iti sunt inserate in creier de la nastere, cum ca trebuie sa te casatoresti si asta cat mai repede, altfel esti o ratata social sau emotional, au si ele cuvantul lor in tot procesul acesta autodestructiv de dependenta. In cazul in care te consideri sau esti o femeie realizata profesional si personal, ti se va spune ca nu valorezi nimic fara un barbat langa tine.
Desigur, caracteristicile prezentate mai sus sunt exacerbate. Poate nicio femeie nu a trecut chiar prin toate atributele exprimate de mine. Dar cu siguranta, toate ne-am ragasit la un moment dat in caracterizarea de mai sus. Si chiar daca suntem femei in toata firea si in toate mintile, am alunecat uneori in groapa dependentei afective.
ai sa-ti spun o chestie: lasa-l in pace! Da, crede-ma ca, oricat de mult te-ar iubi barbatul de langa tine, oricata nevoie ar avea de tine si oricat de mult si-ar dori sa-si petreaca toata viata alaturi de tine, are nevoie sa-l mai si lasi in pace din cand in cand. De ce? intrebi tu. Cine stie? Cui ii pasa! Daca ti-ai facut temele si ai dezvoltat prietenii, sentimente de iubire, esti deschisa comunicarii, stii sa ai incredere in oameni, atunci probabil, stii deja ca vrea sa fie cu tine si nu intentioneaza sa te trateze nerespectuos. Ba chiar aceste lucruri pot reprezenta o parte din motivele pentru care are nevoie de spatiu.
Cand un barbat isi da seama ca vrea si alege sa fie cu tine pe termen lung, spatiul si timpl dintre voi sunt cele care fac relatia sa mearga. “Pentru totdeauna” e destul de mult timp. La fel cinzeci, douazeci sau chiar si cinci ani pentru unii oameni. Simpla idee a duratei poate sa sacaie sau chiar sa panicheze de-a dreptul un barbat.. Sa te gandesti ca esti cu aceiasi persoana in fiecare zi si in fiecare noapte poate fi frustrant si claustrofobic, chiar si in cele mai bune circumstante. Din cand in cand, ii face bine sa mai evadeze putin.
Spatiul lui este extrem de important, chiar daca locuiti impreuna sau nu. Barbatul trebuie sa aiba senzatia ca poate sa respire si ca isi pastreaza individualitatea, chiar daca a fost de acord sa-si uneasca destinul cu al tau. Daca insisti mereu ca vrei sa fii cu el sau ii ceri sa-ti dea explicatii despre ce face in fiecare clipa, poate fi sufocant. Cel mai rau lucru pe care il poti face este sa-l faci sa se simta prins in capcana sau cu spatele la perete. Daca il faci sa perceapa asa lucruril, va incepe sa se lupte cu tine si va ataca.
Dar cum poti fi sigura ca nu te inseala daca ii acorzi atata timp sa faca ce vrea? Sincer? Nu poti. Cum ar putea cineva sa fie sigur ca altcineva face sau nu face ceva? Tocmai din acest motiv e atat de importanta increderea atunci cand pui bazele unei relatii. Si asta functioneaza in ambele sensuri.. Atunci cand partenerul tau isi da seama ca ai destul incredere in el incat sa nu il controlezi, s-ar putea sa afli ca nici nu ai nevoie sa-l controlezi, si ca alege sa ramana in prezenta ta in schimb. Ironia in legatura cu libertatea zace adesea in faptul ca, cu cat ai mai multa, cu atat simti nevoia sa o exerciti mai putin. Uneori, simplul fapt ca stie ca poate veni si pleca dupa cum doreste, fara sa-i faci zile negre, este suficient. Incurajeaza-l sa o faca, dar ai grija sa nu para ca vrei sa scapi de el. In nici un caz, nu asta iti doresti. S-ar putea sa-si inchipuie ca pui ceva la cale. Cheia sta in faptul ca trebuie sa-i arati ca-ti pasa sincer de nevoile lui, si ca esti in stare sa intelegi ca timpul pe care si-l petrece fara tine il ajuta sa fie bine. Si atunci cand se intoarce, fii sigura ca-i arati ce-a pierdut.
Atitudinea lui se va schimba in bine, si a ta la fel, procedand astfel.
