Copilul percepe diferit mancatul, in functie de varsta si de stadiul sau de dezvoltare. In al doilea an de viata, este bine sa ignoram refuzul de a manca a bebelusilor. Desigur, unii parinti considera acest lucru imposibil. Copiii mici nu pot fi ignorati. Secretul este sa stii cum sa te prefaci ca nu iti pasa.
La majoritatea bebelusilor, mofturile sunt enervante, dar normale. Exista doua lucruri simple care pot fi de ajutor: sa le dai lor posibilitatea sa aleaga si sa impui limite.
Copiii mici au mai multe moduri de a spune NU mancarii:
NU lipsit de sens: este jucaus si experimental. Nu exprima neaparat o neplacere sau o rezistenta. E mai mult o incercare de a vedea ce se intampla daca spune NU
NU sfidator: este un test al limitelor puterii sale. Daca ii dati copilului posibilitatea sa faca alegeri potrivite, ii oferiti puterea de a-si exprima preferintele si, in acest fel, se evita posibilele manifestari urate.
NU rational: este mai putin obisnuit, mai putin intens si exprima preferinte personale. In aceasta etapa este bine sa incercati sa aflati cat mai multe. Vorbiti cu copilul si aflati de ce spune NU.
Cand este vorba de bebelusi, rezolvarea nazurilor la mancare este mai putin evidenta. Cand refuzul mancarii incepe la o varsta foarte mica, deseori vina o poarta imaturitatea abilitatilor de hranire. Pentru a manca, bebelusii trebuie, mai intai, sa stie cum. Unii o fac usor si rapid, iar altii se opun. Nu poti spune cu sigurnta cand este pregatit un copil sa manance hrana solida.
Copiii nascuti prematur si cei care au suferit complicatii medicale risca sa se dezvolte mai lent. Deseori, nu urmeaza tiparul clasic privind invatarea mersului, vorbirea si mancatul. Indiferent de cauza, este mai mare probabilitatea ca un copil cu o problema de hranire sa refuze mancarea.
Parintii care is dau seama ca exista o deficienta in abilitatile de alimentare ale copilului pot fi tentati sa-l preseze mai tare, pentru a-l face sa recupereze. Si, ciudat, acest comportament inrautateste lucrurile. Daca un copil refuza sa manance din lingura, nu este o solutie sa-i tii mainile si sa-i indesi pe gat cateva inghitituri. Daca bebelusul se ineaca atunci cand mananca hrana pentru copii de nivelul trei, nu este o solutie sa continui sa i-o dai sau sa-i oferi alte alimente dificil de inghitit. De altfel, chiar este posibil sa-i creasca senzatia de inec si sa vomite. Atunci cand copilul nu are suficiente abilitati de hranire, este mai buna o abordare delicata.
Mesele sunt mai vesele si mai productive atunci cand parinti pot sa recunoasca tipicul comportamental pentru stadiul de dezvoltare a copilului si sa ajusteze ritmul hranirii, in asa fel incat sa nu depaseasca nivelul de confort al micutului. Si, cateodata, acest lucru inseamna sa avansezi cu pasi mici si nu in salturi, in ceea ce priveste compozitia mancarii.
Chiar daca nu in acelasi timp, copiii invata pana la urma sa manance. In acest timp insa trebuie ca primele experiente de hranire sa fie mentinute pozitive pentru a evita asocieri ulterioare negative in ceea ce priveste mancarea.
